Orașul Motru nu are o istorie veche, este orașul „fără arhivă”, „fără copilărie”, „fără adolescență” fiind creația unui popor liber și harnic.
Se află așezat la jumătatea distanței dintre două orașe vechi ale țării: Târgu-Jiu și Drobeta Turnu Severin.
Aceste meleaguri dăinuie din epoca daco-romană, denumirea râului Motru fiind de origine tracică, geto-dacică, Mutru sau Mutria, după istoricul Giurescu, este de origine tracică și exprimă apa limpede, curată; în epoca romană găsim „Ad Mutriam”, așezare care se afla în localitatea Cătunele, pe Valea Motrului facând legătură între Dunăre și munte.
Cea mai veche așezare datată în hrisoavele Tismanei din 1385 și 1444 este localitatea Ploștină, care la sfârsitul secolului XIV-lea făcea parte din județul Jaleș.
După anul 1450, Ploștină a aparținut județului Mehedinți pâna în anul 1948, an în care țara a fost împărțită în regiuni și raioane, Ploștină apartinând raionului Baia de Aramă pâna la 1ianuarie 1964, iar după aceea de raionul Strehaia.
Micul tezaur descoperit la Leurda în 1964, de muncitorii de la Trustul de Construcții și Montaje Miniere cu ocazia săpării unui canal în vederea montării unui transportor cu bandă pentru cărbune, atestă existența poporului în aceste locuri în jurul anilor 196 – 251. Muncitorii au descoperit 26 monede de argint bătute în secolul al II-lea și al III-lea e.n. în timpul împăratului roman Septimius Sever, pe timpul atacurilor goților și a altor popoare migratoare.
Locuitorii acestei străvechi așezări au suportat din greu obida, exploatarea și clacasia, lucrând pâna în 1863 pe moșia mănăstirii Tismana, iar după aceea pe moșia Statului. Astfel călugării mănăstirii Tismana veneau să ridice zecimala din produsele pamântului aproximativ 435 ani, respectând obligațiile impuse de căpeteniile bisericii, la care s-au adăugat și cele cerute de Poarta Otomană.
Rosiuta și Lupoita erau sate de moșneni, oameni care aveau parcele de pamânt fiecare, pentru care plăteau dări, fiind denumiți țărani liberi. Analizând documentele vremii, aflăm că Tudor Vladimirescu ia în arenda pe 3 ani moșia, Ploștină de la mănăstirea Tismana.
Locuitorii acestei zone au participat la Răscoală din 1821, înrolându-se că panduri în frunte cu Pârv, haiduc în oastea lui Tudor Vladimirescu.
De asemenea „Proclamația de la Izlaz” din iunie 1848 a antrenat locuitorii acestor meleaguri.
Prin Hotarârea Consiliului de Miniștrii nr. 1241/1959 privind dezvoltarea industriei carbonifere în țara noastră au început primele lucrări de deschiderea minelor.
Rezervele de lignit din Valea Motrului au fost puse în valoare, odată cu realizarea lucrărilor de investiții, începute în 1960, prin deschiderea în prima etapă a trei mine (Horăști, Leurda, Ploștină), apoi prin apariția Minei Rosiuta și Motru – Vest, iar în 1976, lucrările de deschidere a Carierei Lupoaia.
Odată cu dezvoltarea căilor de acces, respectiv calea ferată București – Timișoara din care, la stația Strehaia, se desprinde o linie secundară cu capătul în orașul Motru, procesul de transport al cărbunelui extras s-a îmbunătățit considerabil, oferind orașului nostru o dezvoltare dinamică, acesta căpătând un profund caracter minier. Astfel orașul Motru ocupă locul doi că importanță economică și socială în județul Gorj.
La data de 18.10.2000 orașul Motru a fost declarat municipiu, prin Legea nr. 180.
24 mai 1966
Prin decret al Consiliului de Stat, pe terenul din lunca Motrului, apartinând fostei comune Ploștină a fost organizat viitorul oraș Motru.
28 august 1966
Au avut loc primele alegeri de deputati in sfatul popular al orasului.
Incepând cu 1 septembrie 1968
Localitatea Plostina, impreuna cu satele Dealul Pomilor, Leurda, insuratei, Horasti, Rosiuta, Râpa si Lupoita au intrat in componenta orasului Motru, oras nou creat, odata cu deschiderea zonei miniere
